"Istoria naturii incepe asadar cu binele, caci este lucrarea lui Dumnezeu, iar istoria libertatii cu raul,caci este lucrarea oamenilor.Pentru individ, care in exercitiul libertatii, priveste doar catre sine, o astfel de schimbare a fost o pierdere;pentru natura ,ale carei scopuri sunt orientate spre oameni ca specie, a fost un castig"
Dupa instinctul pentru hrana, prin care natura conserva fiecare individ, cel mai important este instinctul sexual, prin care se conserva orice specie.Odata pusa in miscare, ratiunea nu a intarziat sa-si exercite influenta si asupra acestui instinct.Curand omul a descoperit ca impuslul sexual, care la animale era doar trecator, bazat in buna masura pe o nevoie periodica,este imbogatit si chiar prelungit in cazul lui prin imaginatie, a carei actiune este cu atat mai ponderata-dar si mai durabila si mai uniforma-cu cat obiectul simturilor este mai indepartat si ca prin aceasta este prevenita indestularea la care duce satisfacerea undei dorinte pur animale.Frunza de smochin a fost asadar produsul unei interventii a ratiunii mult mai pronuntata.Caci o astfel de inclinatie intima si durabila catre abstragerea obiectului simturilor arata foarte bine stapanirea ratiunii asupra impulsurilor si nu doar capacitatea de ale face acestora servicii, intr-o masura mai mica sau mai mare, ca in cazul primilor pasi ai acestei facultati.Respingerea a fost reusita de la care simturile care raspund la stimuli ideali, pornind de la pura dorinta animala, au dus treptat la iubire si cu aceasta de la sentimentul simplei placeri la gustul pentru frumusete, initial doar a oamenilor insa apoi si a naturii.Pudoarea, o inclinatie provenita din decenta(a carei lipsa poate atrage sfidarea), trezeste respectul celuilalt, fiind fundamentul concret al oricarei forme de sociabilitate, fiind si primul indiciu al educarii omului ca fiinta morala. Un incpeut marunt , care a facut insa eopca, dand o directie cu totul noua modului de a gandi; acesta a fost mai imporant decat nenumaratele etape ulterioare prin care s-a dezvoltat cultura.
Al treilea pas al ratiunii, dupa amestecul in perceperea imediata nevoilor, a fost refelectia asupra asteptarilor legate de viitor.Aceasta facultate prin care omul nu se bucura doar de savurarea momentului prezent, ci si de a cea lui viitor, facand adesea prezent un moment foarte indepartat in viitor, este caracteristica cea mai importanta a preferintei, a dispozitiei omului de a se pregati pentru scopuri indepartate; insa tot ea este sursa grijilor si a regretelor atrase de viitorul incert, de care toate animalele sunt scutite.Barbatul, care trebuia sa ofere hrana pentru sotie si copiii ce aveau sa vina, a vazut munca tot mai trudnica pe care o avea de facut; femeia a vazut truda la care o supunea natura sexului ei, ca si pe ce la care avea sa o supuna barbatul, mult mai puternic decat ea.Ambii au vazut-o o viata trudnica si in fundalul tabloului ceea ce fiecarui animal ii e dat, fara a-l ingrijora deocamdata -moartea; s-au temut si au inceput sa regrete folosirea ratiunii- care a adus tot acest rau- privind-o ca pe un blestem.Probabil singura viziune linistitoare a fost aceea ca progeniturile lor ar putea avea o viata mai buna buna sau, ca membrii ai familiei le-ar putea usura soarta.
Al patrulea si ultimul pas pe care l-a facut ratiunea, ridicandu-l cu totul pe om din randul animalelor , a fost acela prin care el a conceput (chiar daca este neclar) ca este insusi scopul naturii si ca nimic din ceea ce traieste pe pamant nu ii poate face fata in aceasta privinta.Prima data cand i-a spus oii "pielea nu ti-a fost data de natura pentru tine, ci pentru mine" apoi i-a luat pielea pentru a o purta el si-a dat seama de privilegiul sau in comparatie cu celelalte animale, in virtutea naturii sale; nu le-a mai privit ca fiinte egale provenite din Creatie, ci ca pe unelte si mijloace puse in slujba vointei lui pentru implinirea intentiilor sale arbitrare. Aceasta reprezentare inchide(chiar daca intr-un mod obscur) posibilitatea unor ganduri contrare; nu va putea sa spuna acelasi lucru altor oameni ci ii va vedea ca fiinte cu parti egale din darul naturii- o pregatire in avans pentru restrictiile pe care ratiunea le va impune vointei intru respectul fata de semeni, care mai apoi este mult mai important pentru construirea societatii decat afectiunea si iubirea."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu