Despre spirit si corp, dar mai ales despre univers si Creator s-au exprimat toti marii ganditori ai antichitatii. Mai ramanem un pic in Elada, patria filosofiei.prin Plutarh, ajungem sa-l cunoastem pe scepticul Socrate, care ataca dogmele comune, invitand fiecare om sa-si exprime propria viziune micro si macro-cosmica. Socrate credea ca venim pe pamant pentru a ne insusi virtutitiile superioare si sustinea ca spiritul exista inaintea corpului si ca fusese inzestrat deja cu toate cunostintele, insa dupa "caderea in densitate" (in materie), a uitat totul.Viata intrupata, este, asadar, in viziunea socratica sansa spiritului de a-si aminti cine este, de unde vine si incotro se va indrepta dupa eliberarea din inchisoarea organica. Prin ironie si argumentare inductiva, Socrate si-a castigat repede adepti, formand chiar o secta. Despre filosofie, Socrate (469-399 i.Hr.) credea ca este "calea fericirii adevarate" si ca avea o dubla functie: "de-al contempla pe Dumnezeu" si "de-a desparti spiritul de semnificatia materiala". Socrate a afirmat ca sunt trei principii care organizeaza totul: "Dumnezeu, materia si ideile". Pentru socratici, materia este subiectul generarii si al alterarii, al "devenirii si al coruptiei". Omul pentru a-si gasi mantuirea, deci, eliberarea din "prizonieratul efemer al materiei" trebuia sa-si dobandeasca intelepciunea primordiala a spiritului neintrupat si pentru asta, era obligat sa-si asume si sa triasca toate virtutile. In sfarsit, de la Socrate ne mai ramane o fraza memorabila: "Eu nu stiu ceea ce este El; eu stiu doar ceea ce nu este El"!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu